Zeolit un mineral in lupta cu cancerul, interzis de UE

Zeolitul un mineral de avangarda in lupta cu boala secolului, cancerul

Despre cateva adevaruri stiintifice nerostite in oncologie si una dintre cheile dezlegarii dilemei.

Informatia
Zero si unu sunt cifrele care au ajuns sa ne oranduiasca viata. Softul oricarui calculator este o insiruire complexa de zero si unu. O alcatuire binara, care in fapt este o replica modesta a ceea ce in Univers exista deja de milioane de ani: codul genetic. Intreaga informatie genetica este codificata din 4 baze purinice, intr-un numar de combinatii practic infinit.
Omenirea a creat in mai putin de 60 de ani, folosind doar doua numere, o complicata civilizatie informationala. Dar un singur nucleu celular, adica ceva ce omul poate vedea doar la microscopul electronic, este mai complex decat intreaga noastra civilizatie. ADN-ul contine pe baza a patru elemente, o matematica sublima, superioara oricarui computer. Celula umana dispune de un sistem natural si universal de codificare a informatiei, in care teoretic aceasta ar putea fi replicata identic la infinit. Adica tinerete fara batranete si viata fara de moarte.
Dar in realitatea de zi cu zi, lucrurile nu stau deloc asa. Si in bine, si in rau. Partea buna este ca variabilitatea genetica de azi si de maine isi are una dintre explicatii tocmai in mutatiile care se produc in mod natural sub influenta radiatiei cosmice si a diversilor factori de mediu. Partea proasta este ca mutatiile induse artificial de civilizatia omeneasca, dincolo de bunele intentii pretinse, ajung sa produca dezastre.
O civilizatie supra-chimizata
Se aproximeaza ca in mediul inconjurator al civilizatiei industriale exista astazi circa 60.000 de substante diferite, cifra in care nu sunt incluse pesticidele, substantele farmaceutice si aditivii alimentari. In fiecare an aproximativ 1.000 de substante noi sunt create si introduse in mediul ambiant (Prof. Dr. Doc. Petre Raicu). Unele dintre aceste substante pot induce aberatii (mutatii) la nivelul ADN-ului. Ele se numesc mutagene, si multe sunt carcinogene, adica produc boala cea mai temuta a civilizatiei noastre, cancerul.
Din acest motiv s-a pus pe plan mondial inca din 1972 problema testarii genetice a substantelor chimice nou sintetizate cu care omul vine in contact sub diverse forme. Totusi, de atunci si pana azi incidenta cancerului a crescut cu peste 100%...
Agentia Internationala de Cercetare a Cancerului a anuntat ca in proportie de aproape 90% cancerul este determinat de factorii de mediu si ca teoretic el poate fi evitat. Excluzand ereditatea din ecuatia bolii canceroase, multe din aceste amenintari pot fi sintetizate intr-o grupare cheie: intoxicare, infestare, iradiere. Toxine alimentare ori habituale directe si indirecte, toxine din poluare, otraviri profesionale ori accidentale, parazitoze si micoze cronice, radiatii, toate converg spre acelasi mecanism mutagen, care altereaza informatia.
Din explicatiile stiintifice nerostite ale cancerului
Primele observatii asupra etiologiei cancerului apar in 1775 cand Dr. Percival Pott leaga cancerul tegumentului scrotului de munca de hornar. Contactul direct cu funinginea si gudroanele din hainele impregante la lucru induce acest tip de cancer profesional.
In 1914, Th. Bovari lanseaza ipoteza “mutatiei somatice” in aparitia bolii canceroase.
Finalmente in anii 1970 a fost demonstrat ca marea majoritate a cancerelor sunt consecinta proliferarii unei celule maligne unice. O celula in care a aparut o alterare a informatiei si care a reusit sa se perpetueze.
Calcule estimative apreciaza ca la un individ adult in fiecare secunda, in cursul procesului normal de auto-regenerare, se divid 4 milioane de celule. Se stie ca in faza de diviziune celulele sunt mai sensibile, iar expunerea la factori nocivi poate cauza usor aberatii cromozomiale. Asadar, se considera ca sub actiunea noxelor apar zilnic in organismul uman circa un milion de celule mutante (Prof. Dr. Ion Chiricuta). Din fericire, la majoritatea indivizilor cu un aparat imunitar competent, aceste celule care poarta mutatii genetice si sunt candidate la cancerizare, sunt distruse “in fasa". Prin urmare, desi agentul cancerigen afecteaza un numar mare de celule, totusi numai una singura, care a scapat de sub controlul imunitatii reuseste sa formeze tumoarea, prin descendentele sale. Acest lucru este pus in evidenta de markeri cromozomiali care sunt identici in toate celulele unei tumori.
Tumora bronho-pulmonara dreaptaOdata boala debutata, un pericol prea putin cunoscut este ca in tumoare apare un proces micro-evolutionar care genereaza in permanenta variante celulare noi. Unele linii celulare mor, dar altele supravietuiesc si pot dezvolta si linii rezistente la chimio-terapie, radio-terapie. Este un mecanism de “auto-aparare” al tumorii, similar cu cel prin care microbii devin rezistenti la antibiotice.
In plus s-a dovedit in laboratoare inca din 1982, ca fragmente din nucleul celulelor canceroase avind caracter oncogen, se pot insera in nucleul celulelor sanatoase, transformindu-le si pe acestea in celule tumorale. Procesul a fost denumit transfectie de catre cercetatori.
Tot din anii ‘80 se stia ca celulele canceroase produc niste substante care functioneaza ca factori de crestere. Aceste substante stimuleaza inmultirea celulelor tumorale, dar pot actiona la fel si asupra celulelor sanatoase, care pot deveni maligne.
Cele doua fenomene descrise mai sus dezvaluie niste adevaruri tulburatoare. Fenomenul canceros se poate propaga la distanta nu doar prin migrarea de celule, dar si prin circularea de componente ale acestora. Totodata, tumoarea constituie un pericol nu numai cand este in viata, dar chiar si atunci cand este omorata. Din celulele bolnave distruse se vor deversa in corp atat acele substante cu rol de factor de crestere, cat si fragmente din nucleii lor, ambele devenind oncogene pentru celulele normale. Cu cat se distrug in timp scurt un numar mai mare de celule tumorale, cu atat se vor deversa in circulatia sanguina mai multe oncogene, care de fapt, intretin fenomenul canceros in organismul respectiv.
Desi aceste lucruri sunt descoperite in lumea stintifica de zeci de ani, totusi nimic nu s-a schimbat in abordarea terapeutica conventionala a cancerului. In institutele de oncologie din intreaga lume se trateaza inca, la fel ca acum 100 de ani, dupa regula “arde, otraveste, taie tumoarea”, fara sa se tina cont de faptul ca prin acestea, fenomenul canceros este de fapt intretinut in organismul bolnav.
In plus, niciuna din aceste cai nu se adreseaza cauzelor toxice ale bolii si cu atat mai putin nivelului informational, despre care totusi lumea stiintifica vorbea inca de la inceputul secolului trecut.
Eficienta (?) medicinei in combaterea cancerului
De mai bine de 100 de ani de cand se face statistica in oncologie, medicina a ramas practic blocata in jurul aceleasi cifre de 18% ca sanse de vindecare pentru pacientii cu cancere, indiferent de tip si stadiu, urmariti timp de cinci ani.
Potrivit lui Vincent De Vita, in 2008 pe plan mondial s-au inregistrat 12,7 milioane de cazuri noi de cancer. In acelasi an au murit 7,6 milioane. In tarile dezvoltate unul din trei oameni moare de cancer, inainte de 60 de ani.
Romania anului 1930 ocupa locul ultim din 36 de tari europene din punctul de vedere al ratei mortalitatii prin cancer, potrivit lui Rimneantu, cu 41,9 decese la 100.000 de locuitori, pe an.
Cifra mortalitatii creste pana la 47,9 / 100.000 locuitori in doar 9 ani, din 1930 pana in 1939. Pentru ca in 2008, conform Eurostat, Romania sa ajunga pe locul 11 din 30 de tari europene, cu cifre care au urcat la 246 pentru barbati 128 pentru femei.
Ce ar fi de facut ?
Daca simpla distrugere a tumorii se dovedeste cu argumente stiintifice a fi paguboasa, devine evident ca se impune o alta abordare a cancerului.
Ar trebui luat in considerare intregul fenomen canceros, ci nu numai tumoarea. In fapt tumoarea este doar o manifestare a bolii, ci nu boala in sine. Adica nu vorbim despre o afectiune a unui singur organ, ci vorbim despre un fenomen canceros care apare si se manifesta intr-un intreg, organismul uman, din care acel organ face parte. In plus, trebuie tinut cont si ca organismul traieste integrat in ambient.
Pe scurt, ar fi mai eficient daca s-ar incerca reconvertirea catre normal a partilor bolnave. Sa procedam si cu celula, asa cum procedam cu omul: daca s-a imbolnavit incercam sa il vindecam, nu sa-l omoram.
De altminteri ideea reconvertirii la normalitate a celulelor canceroase reprezinta cea mai noua viziune in lumea avangardista stiintifica, enuntata in epigenetica.
O alta abordare in tratamentul cancerului
In experienta practica de clinician am incercat in tratamente oncologice si hematologice felurite remedii. Cu un succes relativ. In general este necesar sa se utilizeze mai multe combinatii de plante, minerale si produse apicole, pentru a obtine un efect bun si rapid. Aceste framantari si probleme ale mele si-au gasit de acum sapte ani intr-o buna masura raspunsul intr-un produs simplu si eficient, de care am aflat prin straini. In august 2005 am fost invitata impreuna cu sotul meu la Belgrad, intr-un schimb de experienta in tratamentul naturist al cancerului. Am mers acolo increzatoare in fortele mele. Tocmai ce tratasem un pacient cu cancer sublingual cu prindere mandibulara, supus radioterapiei. Un om caruia i se daduse speranta de viata de 2%. El era considerat vindecat si avea analize de sange cu valori la limitele de sus ale unui om sanatos. Asa ca am fost foarte curioasa sa vad ce-mi pot spune nou confratii sarbi. Cu uimire si bucurie, am putut sa vad fisele unor bolnavi oncologici care au fost in faze avansate de boala si care au supravietuit. Am vazut pacienti care mergeau singuri cu masina la sedintele de chimio-terapie si care se intorceau apoi la serviciu... Lucru care devine imposibil in conditii considerate normale pentru chimio- sau radio-terapie. Dupa trei ani de munca cu produsele lor, am inteles care era cheia succesului: zeolitul.
Zeolit Melidava, produsul cu care avem cea mai buna experienta clinica in oncologie si hematologieDespre zeolit se vorbeste mult in mass-media, dar se spune prea putin.
La facultatile de chimie din tara se depun semestrial doua-trei teze de doctorat pe tema zeolitilor. Azi i se recunosc mai bine de 40 de utilizari diferite.
De ce am tinut sa leg toate aceste chestiuni: informatie si substante mutagene pe de o parte, cu zeolitul pe de alta parte ? Pentru ca zeolitul este una dintre cheile care le poate regla pe amandoua.
S-a pus in evidenta ca unul din motivele pentru care acest produs deosebit are o eficienta atat de mare in prevenirea si tratarea afectiunilor oncologice si hematologice, dar si in tratarea altor boli, este faptul ca pulberea de zeolit are proprietatea de a limita aberatiile cromozomiale. Practica arata ca el contribuie la normalizarea informatiei genetice.
De asemenea, are o mare putere de a adsorbi si elimina substantele toxice.
In plus moduleaza sistemul imunitar. Vorbind despre boala canceroasa, actioneaza si direct: declanseaza apoptoza, adica moartea celulelor canceroase.
Ajutorul oferit poate fi cu atat mai valoros cu cat organismul poseda in fapt toate mecanismele de auto-reparare. Se stie ca unele tumori pot regresa spontan pana la disparitie; de exemplu carcinomul renal, neuroblastomul, coriocarcinomul, si chiar agresivul melanom malign. Trebuie doar ca organismul sa fie pus in conditiile optime in care functiile lui sa se exercite pe de-a intregul. Dupa cum spune psalmistul, “suntem cu putin mai prejos decat ingerii”...
Cum actioneaza zeolitul ?
“Secretul” eficientei spectaculoase a zeolitului este nu atat in compozitia chimica, cat in aranjamentul spatial al componentelor sale. Ele formeaza o retea complicata de cavitati si canale cu dimensiuni microscopice, care se constituie intr-o adevarata capcana pentru substantele toxice. Sunt adsorbite atat substante lichide, cat si solide sau gazoase. Este dovedita capacitatea chelatoare fata de metalele grele. Este capabil de a lega si elimina mercur, cadmiu, plumb, zinc, cupru, partial cromul si altele. Elimina radionuclizi precum pe cei de strontiu, cesiu, cobalt, cadmiu si crom. Gaze cu efect toxic, dioxidul de carbon si amoniacul. Alte toxine, ca cele organo-fosforice utilizate in insecticide si aflatoxinele produse de unele ciuperci.
Zeolitul administrat oral se absoarbe putin din tubul digestiv. Astfel, doar o foarte mica parte circula prin sange, ajungind in intreg corpul. Insa este suficienta ca sa mobilizeze toxine periculoase din depozitele in care s-au adunat de-a lungul vietii. Odata desprinse, noxele sunt preluate si purtate de fluxul sanguin spre caile depurative.
Partea cea mai mare din zeolitul ingerat ramane in tubul digestiv si il strabate de la un capat pana la celalalt. Pe parcurs absoarbe toxinele purtate de sange si le elimina prin fecale.
Prin acestea, zeolitul creaza un gradient de concentratie intre lumenul tubului digestiv si depozitele toxice din intreg corpul.
Care sunt dimensiunile eficientei ? Sa facem un mic calcul. Un om de 70 Kg are aproximativ 5,8 l sange. Prin vasele intestinului circula 1,4 litri sange/minut. Adica in circa 4 minute, intreg sangele sau a trecut pe la nivelul tubului digestiv. Pe de alta parte, durata procesului de digestie este considerata statistic de 3 ore. Atat i-ar trebui si zeolitului ingerat, ca sa strabata tubul digestiv intre cele doua capete. Ei bine, daca in 4 minute intreg sangele unui om trece prin vasele tubului digestiv, inseamna ca in cele 3 ore se fac 45 de asemenea treceri complete. Asadar este suficient timp in care zeolitul sa extraga numeroase toxine.
Totodata, toxinele mobilizate din depozite, se vor elimina si pe alte cai depurative, in principal rinichiul si pielea. De aceea urina poate avea o coloratie nefireasca si un miros mai urat, iar uneori apar transpiratii in timpul administrarii.
Stiind acestea ne dam seama ca, in cazul persoanelor cu un grad mare de intoxicare, cum sunt si pacientii cu cancere, nu este suficienta o singura administrare pe zi. O posologie corecta impune 2 pana la 4 prize pe zi, in functie de situatie.
Propolisul cel mai bun radioprotector naturalRadioprotectie
Unii oameni au indoieli in privinta folosirii zeolitului ca radio-protector in timpul radioterapiei. Confuzia privitoare la scaderea eficientei radioterapiei prin utilizarea zeolitului porneste de la urmatoarele: se crede in mod gresit ca distructia celulelor tumorale este realizata de un fascicul de izotopi radioactivi (cel mai frecvent cobalt, cesiu, radiu) si ca zeolitul ar elimina din corp acesti izotopi.
Dar fenomenul de iradiere in general, incluzind si distructia celulelor tumorale, nu este rezultatul contactului direct cu izotopii radioactivi, ci este efectul unui fascicul iradiant format prin dezintegrarea izotopilor. In interiorul dispozitivului terapeutic are loc in mod controlat dezintegrarea si apoi dirijarea fasciculului de iradiere asupra zonei tumorale. Izotopii nu parasesc dispozitivul de iradiere, iar fasciculul este de natura electromagnetica si/sau corpusculara (cu electroni, protoni, alte particule nucleare). Subliniem ca in corpul pacientului nu ajung atomi sau izotopi radioactivi.
De fapt zeolitul nu interactioneaza in nici un fel cu agentul terapeutic iradiant. Radio-protectia sa in acest caz consta in a apara bolnavul contra efectelor adverse ale iradierii. Radioprotectia zeolitului este realizata prin eliminarea prompta de debriurilor biologice
Elimina acele componente oncogene ale celulelor tumorale, care se deverseaza in sange dupa distrugerea lor in masa prin radioterapie. Pe unele le poate adsorbi direct, dar actioneaza si indirect, prin mentinerea functiilor sistemului imunitar. Fagocitele imunitare inglobeaza celule moarte si resturile lor. Acestea fiind eliminate, scade pericolul contaminarii unor celule sanatoase si al transformarii lor canceroase.
Zeolitul contribuie la pastrarea informatiei genetice nealterata in celulele normale, intr-o situatie in care si ele sunt expuse la un agent mutagen puternic cum este iradierea. Intelegem mai bine atunci, pe cate cai acest mineral protejeaza organismul, fara a impiedica eficienta radioterapiei asupra tumorii.
Exceptia de la cele expuse mai sus este radioterapia metabolica, foarte rar aplicata, care presupune ingerarea de fluide ce contin izotopi radio-activi, cu tropism pentru anumite tesuturi. Exemplu: administrarea de Strontiu 89 in cancerul de prostata, atunci cand apar determinari secundare osoase multiple. Pe durata acestui tip de tratament se recomanda a nu se folosi zeolit.
Chemoprotectie
Prin aceleasi mecanisme functioneaza zeolitul si in cazul administrarii de citostatice. Doar ca in aceasta situatie metoda de lucru trebuie sa fie putin diferita.
Chemoterapicele sunt transportate spre tumoare de catre sange. Ele isi exercita actiunile antitumorale doar pe durata a cateva ore de la administare, cat timp au concentratie maxima in sange. Ulterior scade concentratia lor si nu mai au actiune antitumorala eficienta, dar vor continua sa manifeste efecte adverse. Unele citostatice sunt depistabile in tesuturi si dupa cateva luni de la administrare (ex. cisplatin).
Zeolitul extrage din sange chemotoxinele, scazindu-le concentratia. Ca sa nu scada eficienta citostaticelor, trebuie doar sa nu fie prezent in tubul digestiv concomitent cu concentratia lor maxima. Aceasta recomanda ca sa nu se administreze cu 3 ore inainte de citostatic si nici in urmatoarele 12 ore. Dar in afara acestei perioade, prezenta lui devine imperioasa spre a curata toxinele care nu mai sunt eficiente impotriva tumorii, in schimb slabesc un organism deja subrezit de boala. Elimina si resturile celulelor tumorale dezintegrate, impreuna cu componentele lor oncogene.
De fapt atat in radioterapie cat si in chemoterapie, zeolitul este un bun colaborator intru eliminarea tumorii dintr-un organism pe care il ajuta ca in loc sa piarda din vitalitate, sa si-o conserve.
Alte utilitati ale zeolitului in oncologie
Se stie ca in general pacientii cu acest gen de probleme slabesc vizibil. Apare un sindrom de anorexie-casexie. Un adaos de pulbere de zeolit de 1% din hrana zilnica, va conduce de regula la incetinirea si chiar stoparea fenomenului. Nu este clar cum se petrece acest lucru, dar se presupune ca s-ar datora detoxifierii si efectului de catalizator enzimatic al zeolitului.
Tulburarile gastrice si de motricitate intestinala, uneori asociate cu infectii microbiene intestinale sunt alte neplaceri instalate in cursul tratamentelor conventionale oncologice. Zeolitul are o actiune anti-acida fara a perturba efectul enzimelor din sucul gastric. Este util in tratarea gastritelor, a refluxurilor gastro-esofagiene si chiar a ulcerelor. Totodata adsoarbe si elimina microbii si toxinele acestora. Ca mijloc complementar zeolitului recomandam maceratul la rece de obligeana, cu efect mult mai bun decat tinctura si comprimatele din pulberea aceleiasi plante.
De foarte multe ori pacientii cu probleme oncologice ajung sa aiba complicatii renale care pot merge pana la nevoia stringenta de dializa. In acest caz, cand viata ajunge sa depinda de masina salvarii care te duce periodic la un aparat ce iti purifica sangele, poate deveni un calvar. De aceea, un ajutor in curatarea sangelui este binevenit, iar zeolitul functioneaza ca un filtru al acestuia la nivelul tubului digestiv. Foarte importanta pentru pacientii hemodializati este buna sa capacitate de a neutraliza amoniacul.
La nivelul scheletului, zeolitul stimuleaza cresterea si diferentierea celulelor normale osoase. In cabinet il utilizez cu bune rezultate pentru tratarea osteoporozei, combinat cu propolisul, laptisorul de matca si ceaiul de pir. In cancerele gastrice apare osteoporoza sau osteomalacie. In metastazele scheletale, cat si in osteosarcoame, osul este iarasi afectat de boala canceroasa. Iata alte situatii in care zeolitul se face util.
O buna masura de protectie si un mijloc eficient de tratament in oncologie, este utilizarea zeolitului o lunga perioada de timp. Adica din momentul in care s-a pus diagnosticul, inainte, in timpul si dupa tratamentul alopat, pentru toate motivele dezbatute mai inainte. In functie de starea pacientului si terapia aplicata se recomanda 2-3 administrari pe zi a cate 1-2 lingurite de ceai umplute “la ras”, pe stomacul gol. Preferam utilizarea sub forma de pulbere intrucat capsulele si comprimatele aduc dupa ele diversi excipienti (lianti, gelatine proteice, coloranti, conservanti, ...), substante care nu isi au rostul in conditionarea unui supliment natural monomaterial si neperisabil.
Si cum cel mai simplu este sa prevenim in loc de a trata, e bine sa ne gandim la persoanele sanatoase care ar putea ajunge pacienti oncologici, datorita expunerii cronice la toxicitate diversa. Profesional, mentionam cu deosebire pe acei care lucreaza in agricultura moderna (pesticide, insecticide), in industriile chimice, minerit. O alta categorie este personalul medical din sectiile de radiologie si radioterapie, la care se stie ca apar mutatii cromozomiale.
In aceste situatii ar fi utila administrarea cate 5 zile pe saptamana, a 1 lingurita rasa de pulbere, de 1-2 ori pe zi, in functie de severitatea expunerii si greutate.
Etica si marketing
Zeolitul nu e un panaceu! Nu e piatra minune! El este o resursa valoroasa, cu multiple si demonstrate utilizari. Exista zeoliti naturali, dar si zeoliti sintetici. Cei sintetici au utilizari strict industriale. In scop terapeutic se folosesc doar zeoliti naturali. Mentionam faptul ca zeolitul fiind un mineral, este un nonsens sa i se atribuie eticheta “bio”, aplicabila doar produselor vegetale, animale si derivatelor lor.
Utilizat ca supliment nutritional, merita toata atentia lumii stiintifice romanesti, cu atat mai mult cu cat in tara avem depozite de zeolit, iar aplicatiile lui in medicina sunt inca timide. Cand se foloseste drept remediu natural unic are efecte bune. Daca se asociaza cu alte remedii cu care conlucreaza bine (ex. propolisul, in cazul oncologiei), efectele pot fi mai rapide si mai ample.
Despre beneficiile zeolitului se pot spune inca multe lucruri, dar pe acestea poate le vom dezvolta cu alta ocazie.
Sa speram ca medicina considerata stiintifica va putea colabora cu medicina naturista in beneficiul pacientilor, chiar daca nu sunt inca pe deplin cunoscute mecanismele de producere ale unor fenomene benefice evidente si repetabile. Asa cum nici focul si nici curentul electric nu sunt complet intelese, totusi sunt unanim acceptate si folosite. Pe de alta parte insa este necesar ca si in aria terapiilor naturiste sa existe specialisti care sa stapaneasca domeniul, metoda si limbajul medical. In absenta acestora nu poate exista o punte de legatura intre cele doua parti ale aceluiasi domeniu, acela al sanatatii. Apreciez ca in acest caz concret, al zeolitului, sapte ani de munca si studiu clinic pot indreptati prezentarea unor aprecieri rezultate dintr-o experienta reala. Mai mult, atunci cand in media se face o promovare gresita a unui remediu care poate fi o speranta de viata pentru bolnavii de cancer, si nu numai, multi ar considera o datorie sa faca niste precizari clarificatoare.

Cristina si Gabriel Aosan
(redactat 11.2012)