
Ne-am obisnuit sa credem ca traim pe pamant, si ca deasupra noastra se afla o atmosfera care se rarefiaza si se raceste pe masura ce urcam in inaltime. In realitate, traim pe fundul unui ocean de aer, adanc de cel putin 100 de km.
Asa se poate explica si presiunea asupra pielii noastre, care atinge 15.000 de kg pe o suprafata tegumentara de aproximativ 1,5 m². Daca nu o simtim, aceasta se datoreaza gazelor din aer care au patruns prin plamani in sange si tesuturi, cu o presiune egala.
Aerul este un amestec de gaze din care organismul utilizeaza doar oxigenul. Aparatul respirator cuprinde caile aeriene superioare (nas, faringe, laringe) si inferioare (trahee, bronhii, ramificatiile lor si alveolele pulmonare).
Nasul este un organ despre care cei mai multi oameni nu stiu mare lucru. Este insa extrem de important in actul respiratiei deoarece in nas aerul este incalzit si umidificat.
Iar capacitatea sa e uimitoare: poate sa incalzeasca aerul in drumul de la nari la amigdale cu pana la 30 de grade Celsius ! La acest nivel se face si o prima filtrare a particulelor de praf si retinerea microbilor la nivelul mucoasei.
Cu fiecare respiratie aducem inspre plamani 10.000 pana la 5 miliarde de particule microscopice, care in cursul vietii unui om totalizeaza pana la 50 de kilograme. In conditii particulare de munca si viata, aceste cantitati pot fi multiplicate de zeci de ori. In mare parte ele sunt retinute in mucusul care acopera mucoasele respiratorii.
Iar mucoasa cailor respiratorii este prevazuta si cu cili vibratili, niste formatiuni filiforme minuscule, care realizeaza miscari ondulatorii de la interior spre exterior. Astfel este capabila sa elimine particulele straine inhalate. Un centimetru patrat de mucoasa poate ridica cu un milimetru pe minut o masa de 6 grame de particule. Masa totala de particule inhalate care poate fi eliminata zilnic de mucoasa pulmonara, este de peste 300 de grame.
Aceasta este si originea tusei productive in cazul unor afectiuni respiratorii mai serioase, precum si expectoratiile matinale ale fumatorilor. Este o reactie de aparare. Fumatorii invederati au o tuse matinala ce provine din aceeasi incercare a organismului de a elimina niste depozite toxice, care pe timpul noptii se depun mai mult pe mucoasa respiratorie, datorita gravitatiei.
O tigara aprinsa imediat inlatura disconfortul tusei. Explicatia consta in paralizia subita a cililor vibratili produsa de fumul de tutun, iar pretul - crearea unei brese in sistemul de aparare al aparatului respirator. De aceea se imbolnavesc mai usor de raceli si gripe, iar boala este mai severa si cu durata mai lunga.
Cei care se lasa de fumat pot sa tuseasca si sa expectoreze saptamani sau luni de zile, pana cand organismul face o oarecare curatenie.
In plamani se gasesc aproximativ trei litri de aer, la care o inspiratie obisnuita mai adauga 0,5 l. Deci doar 1/6 din aerul din plamani se primeneste in respiratia de repaus, cand sunt ventilati 6-8 litri de aer pe minut, respectiv 20 de metri cubi in 24 de ore. O plimbare in pas vioi dubleaza volumul ventilat, iar un om care alearga ventileaza 50 de litri.
Epiteliul alveolelor pulmonare, special construit pentru schimburile de gaze, absoarbe 5% din oxigenul continut in aer. Adica inspiram aer cu aproximativ 21% oxigen si il expiram cu circa 16%. La un litru, inseamna cam 0,07 g. O plimbare in pas vioi de 30 minute, va aduce un plus de oxigen de circa 17 g, gratis, pe calea proprie organismului pentru utilizarea sa.
In opozitie, contra cost, sunt ofertele de solutii de apa imbogatita in oxigen, cu pretentia de suplimentare a oxigenarii celulare prin administrare orala. Afirmatia nu este adevarata, pentru ca mucoasa digestiva nu este construita pentru transferul de gaze, deci nu e pregatita sa transfere oxigen.
Totodata, oxigenul molecular nu se poate dizolva in apa. Respiratia corecta, a unui aer curat e singura cale ce asigura oxigenarea corespunzatoare in intreg corp.
Intre particulele inhalate se numara si microbi diversi care in mod normal, la nivelul cailor respiratorii, sunt retinuti in mucus si distrusi de elementele imunitare locale, apoi eliminati tot datorita miscarilor cililor vibratili.
Cauzele imbolnavirii aparatului respirator sint numeroase si variate. Una dintre ele este infectia, pe calea aerului inhalat. Aerul contine germeni care in mod obisnuit nu determina imbolnaviri, decat daca se adauga anumiti factori favorizanti.
Alti microbi inhalati pot fi direct patogeni, chiar fara suprapunerea factorilor favorizanti, de exemplu cei ce determina tusea convulsiva, rujeola, varicela, scarlatina, tuberculoza, variola, difteria. In epidemii, virulenta germenilor e mult crescuta. Ca atare molipsirea se face mai usor, prin contaminarea pe calea aeriana obisnuita, vorbire, tuse, stranut, sarut.
Cauzele favorizante cele mai frecvente sunt frigul, curentul de aer rece si umezeala, cuprinse toate in asa numita stare de „raceala”. Scoala veche franceza de medicina recunostea faptul ca „omul raceste prin corp si nu prin respiratie”. De fapt se raceste sangele din intreg corpul, se incetineste aportul de oxigen si elemente imunitare; scade imunitatea generala si apararea locala respiratorie, cilii vibratili devin lenti, mucusul incarcat cu particule stagneaza, mucoasa nazala nu mai poate incalzi normal aerul inhalat.
Asadar sfatul practic pentru toata lumea este sa evite in perioada rece umezeala si frigul in primul rand la picioare, unde sangele se raceste foarte usor. Sa nu fie folosite haine care lasa talia dezvelita, sau mai putin imbracata, capul, gatul si pieptul neacoperite, fuste mini, pentru ca repercursiunile unei tinute sexy in perioada de iarna pot fi drastice si cu consecinte pe termen lung. Iar mersul pe bicicleta sau pe scutere si motociclete e bine sa fie rezervat pentru sezonul cald.
Cauzele predispozante sunt starile debilitante, focarele infectioase cronice sau unele defecte nazale. Pot fi mentionate si eforturile respiratorii in cazul cantaretilor si suflatorilor. Sau uneori abaterile de la reguli banale de igiena de genul baut lichide reci pe timp de frig, consumul prea redus de lichide (mucusul respirator devine prea dens si stagnant) sau respiratul pe gura, cand aerul nu mai este incalzit prin fosele nazale.
Un alt factor este consumul exagerat de alimente care produc mult mucus, cum sunt branzeturile, iaurtul, carnea, dulciurile, fainoasele rafinate, in special la cina sau la ore tarzii, inainte de culcare. Desigur ca sunt si persoane care au o sensibilitate individuala a aparatului respirator. Sunt cei care la cea mai mica „raceala” fac guturai, sau care cu ocazia unui guturai fac repede complicatii.
O alta problema de mare actualitate este calitatea aerului inspirat, sau altfel spus consecintele poluarii aerului. Despre poluarea aerului exterior s-a vorbit destul de mult, dar o problema mai acuta si mai severa a devenit poluarea aerului interior, din locuinte, cladiri, vehicule de transport.
Astfel, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii in cadrul proiectului „Global burden of disease”, in 2010 poluarea exterioara se afla pe locul noua in clasamentul cauzelor deceselor. Dar in Noiembrie 2013 la conferinta organizata la Paris de Uniunea Internationala impotriva tuberculozei si bolilor respiratorii, Dl. Ross Anderson (profesor de epidemiologie si sanatate publica la Universitatea din Londra) a declarat ca „poluarea aerului interior este al patrulea factor de risc” pentru scaderea sperantei de viata, dupa alimentatia nerationala, hipertensiune si fumat. In completare precizam ca OMS a clasificat polarea aerului ca factor de risc cancerigen.
Si cum sa fie altfel cand oamenii chiar dau bani pentru a se intoxica ? Sursele sunt numeroase si au, de regula, origine in materialele sintetice de interior care degaja substante toxice.
De exemplu spumele poliuretanice degaja mai multe noxe decat poliesterii. Ele se folosesc la fixarea ferestrelor, dar se gasesc si in saltele ori perne. La fel materialele de constructie sau mobilier din rumegus aglomerat cu lianti chimici, din care se vor imprastia toxine in casa timp de cativa ani.
Aparatura de conditionare a aerului il denatureaza si usuca.
Alti inamici insidiosi care vin de la supermarket in case si masini pentru a le face mai placute printr-o odorizare artificiala, ne aduc un nebanuit cocktail de substante periculoase. Potrivit EWG (Grupul de Munca Ecologica), un astfel de odorizant, care se vinde sub egida unor sloganuri chiar amuzante, precum „anuleaza legile naturii” sau „te face sa respiri fericit”, ne ofera spre inhalare substante iritante si bronhoconstrictoare, genotoxice si mutagene, hepatotoxice, neurotoxine, alergeni, s.a.
O scurta trecere in revista de la cei mai „inofensivi” si ciudati la cei mai „ucigasi”, ar incepe cu: alcool denaturat, hexadecan (aditiv diesel...), dietilen glicol monoetil eter (aditiv anti-inghet), di-isobutirat pentanil trimetil (plastifiant pentru oja de unghii). Apoi sa zicem ca ar urma o serie de alergeni cunoscuti: butilfenil metilpropional, alfa-ionona, aldehida cinamica, alfa-pinen, limonen si linalol. Butilatul de hidroxitoluen - declansator de astm.
Sau metilpirolidon, clasat in Europa drept toxic pentru reproducere. si piesele grele ale acestui arsenal chimic: 2-etil-hexanol cu efecte obstructive pe caile respiratorii, cat si inflamatorii. Este considerat responsabil de boala numita „Sindromul cladirilor bolnave” (disconfort nazal si faringian, respiratie ingreunata, conjunctivite, iritatii si alergii cutanate, dureri de cap, stare de oboseala si de ameteala cronica).
Acetaldehida are efect obstructiv respirator; este asociata si cu riscul de cancer digestiv. Acetatul de benzil irita caile respiratorii, e toxic renal si pancreatic. Chiar in proportii foarte mici de numai 50 de parti per milion, produce leziuni ale rinichilor. La un dozaj de 180 de parti per milion pisicile supuse unui test au murit. Universitatea Berkley il face responsabil de cancerul de pancreas. Si bomboana de pe coliva: diclorohidrin (1,3-Dicloro-2-Propanol) substanta mutagena, clastogena (desface lanturile de cromozomi), binecunoscut hepatotoxic si cancerigen.
Cum este posibil ca intr-un odorizant sa intre astfel de substante chimice ? Simplu: ca „ingrediente privind controlul calitatii” si „parfumuri”. Ce puteti face ? Evitati toate odorizantele sintetice ! Ele nu elimina mirosuri ci adauga mirosuri mai tari, ca intr-un fel de camuflaj.
Doriti solutii naturale ? Uleiuri volatile (esentiale) evaporate cu diverse dispozitive pentru parfumare, dezinfectare si improspatare; iar pentru eliminare de mirosuri - carbune absorbant, plante si o ventilatie corecta.
Revenind la problemele aparatului respirator si la calitatea aerului respirat, avem si o solutie apiterapica, ce poate rezolva mai multe lucruri dintr-un foc: aerosoli de propolis. Ce sunt aerosolii ? O suspensie in mediu gazos a unor particule de solid sau lichid. Cele mai simple exemple cunoscute sunt fumul si ceata.
Ei bine, un mijloc despre care prea putin s-a vorbit pana acum, este utilizarea de aerosoli ca terapie preventiva si chiar curativa, ori pentru igiena unei locuinte, spatiu de lucru sau incinte din masina, care pentru unii este a doua casa.
Aceste posibilitati pe cale 100% naturala, sunt oferite laolalta de propolis. Cum sa-l dispersam in aer? Folosind un dispozitiv gandit special spre a realiza aerosoli, cu pastrarea nealterata a substantelor active volatile din propolis, adica un asa-numit propolizator. Acesta este realizat in mai multe variante, atat pentru casa, cat si pentru masina.
Care sunt efectele? Pornim de la proprietatile principale ale propolisului, denumit si „antibioticul albinelor”: antimicrobian, antiviral, antifungic, cicatrizant, detoxifiant, antioxidant, odorizant. Raspandit in aer el distruge buna parte din germeni, reduce poluarea, improspateaza si ofera miros placut.
Reduce riscurile externe de boli respiratorii. In plus, inhalarea aerosolilor conduce substantele active direct la nivelul mucoaselor respiratorii, ceea ce imbunatateste respiratia, are efecte de fortifiere si intarire a imunitatii locale pentru cei sanatosi, cat si curative pentru pacientii cu afectiuni cronice sau acute in aceasta sfera.
Isi exercita toate actiunile mentionate direct pe locul suferind. Pot beneficia acei care racesc usor si frecvent, pacientii cu rinite, traheite, bronsite acute si cronice, BPOC, astm bronsic, tuberculoza, tumori pulmonare si alte suferinte respiratorii. Contraindicat persoanelor care se cunosc alergice la propolis.
Folosit in camerele cu colectivitati reduce mult imbolnavirile. In Italia s-au facut de acum 14 ani studii in gradinite, unde s-a constatat scaderea incarcaturii microbiene a aerului, reducerea drastica a numarului de imbolnaviri infectioase si scaderea absentelor cu pana la 62 %. Durata afectiunilor respiratorii a scazut.
La inceputul anului 2013, in unele gradinite din Cluj s-a instalat aparatul, in plina epidemie de viroze respiratorii. Unii dintre parinti l-au folosit si acasa. In urmatoarea luna s-a imbunatatit semnificativ starea copiilor, s-a redus contagiozitatea, a crescut prezenta copiilor la gradinita.
Parintii care au avut si acasa aparatul, au sesizat reducerea semnificativa a duratei bolii (de la 7 zile in mod obisnuit, la circa 3 zile). Nu au fost sesizate pana in prezent nici acasa si nici in colectivitati manifestari neplacute, alergii sau intolerante la aerosolii de propolis.
Aparatul poate fi utilizat si pentru inhalatii directe, mai ales in situatii acute. Se poate folosi un prosop, ca pentru orice inhalatie de acasa, spre a improviza o incinta dedesubtul careia pacientul respira aerosoli concentrati de propolis timp de 10-20 min.
Intre timp au crescut toti factorii de risc. Este evident ca trebuie sa convertim aceasta imagine, imbunatatind toate elementele implicate. Am putea incepe prin a respira un aer mai bun, pentru ca se stie, acolo vine doctorul, unde nu patrund aerul si Soarele.
Dr. Cristina Aosan
Comisia de Apiterapie a Apimondia, membru
Comisia de Medicina Alternativa a Ministerului Sanatatii, membru
(redactat 12.2013)