Un strop de miere in lumina Soarelui straluce precum un bob de chihlimbar ce a strabatut timpurile, pastrind ferecata o poveste de la inceputul Lumii. Pe atunci, Lumina si Caldura Soarelui se adunau impreuna cu Seva Pamantului in potirele de nectar ale florilor. O fiinta mititica cu aripi transparente viziteaza florile, le sopteste ceva la ureche si le daruieste un praf auriu de polen. Inveselite, florile isi varsa potirele in desaga vizitatoarei, iar aceasta se intoarce la casa din scorbura.
Aici impreuna cu suratele ei pregatesc dulceata care le va incalzi zilele friguroase ale iernii. Si lucrurile s-au repetat an dupa an, secol dupa secol, ca un fir neintrerupt prin Istorie, pana la noi.
Povestea este vie.
Doar ca azi oamenii exploateaza albinele in stupi standard, le studiaza in laborator ca pe niste simple insecte si le privesc la microscop mierea si celelalte fapte.
Stim ca albinele vin la stup cu o cantitate de nectar in gusa. In intunericul dinauntru, fiecare strop de nectar este prelucrat in comun, trecind de la o albina la alta, in procesul numit trofolaxie, cand pierde o parte din apa, se incarca cu enzime, lactobacilli, bifidobacili, putin polen, proteine si se transforma incet in miere. Fiecare picatura de miere poarta mesajul chimic si vibrational al comunitatii stupului.
Cum recunoastem mierea curata de stup ?
In laboratoare se analizeaza granulele de polen si componentele chimice. Una dintre ultimele descoperite, o proteina numita apalbumina 1 (Prof. Josef Simuth, Inst. de Biologie Moleculara, Slovacia), este specifica atat pentru miere cat si pentru laptisorul de matca, polen si pastură. In afara laboratorului, privind mierea din borcan este important de stiut ca doar mierea naturala cristalizeaza.
Iar cat timp este fluida are o anume elasticitate: daca este lasata sa curga dintr-un vas inclinat, atunci cand il miscam spre a stopa curgerea, fluxul nu se intrerupe brusc: persista un filament de miere care are o miscare elastica de urcare-coborare, din care se mai pot desprinde una-doua picaturi.
Spre a-si pastra toate proprietatile, mierea trebuie tinuta bine inchisa, la intuneric, la o temperatura recomandata de 14ºC.
La temperaturi mai mici cristalizeaza repede. La temperaturi mai mari se pierd aromele si se inchide la culoare. Expusa la soare, lumina si caldura distrug enzimele si vitaminele.
Pentru albine mierea este alimentul firesc care le pastreaza sanatatea si vigoarea. Noi o utilizam ca aliment pentru dulceata si aromele ei, dar totodata ii recunoastem si virtutile terapeutice multiple. 
Are o valoare energetica ridicata, prin continutul mare de zaharuri de calitate, de aceea este indicata in surmenaj, oboseala fizica sau intelectuala, debilitate, stari de convalescenta, tulburari de crestere. Cu atat mai mult cu cat contine numeroase vitamine si minerale. Datorita compozitiei sale complexe si incarcaturii vitale, este mult mai hranitoare decat zaharul rafinat care este un produs lipsit de viata, format doar din zaharoza.
Mierea administrata per-oral are actiune antiinflamatoare, antimicrobiana, antialergica, expectoranta, antitusiva, calmanta, antispastica, imbunatateste diureza si eliminarea toxinelor, creste capacitatea de aparare a organismului, are actiune favorabila asupra muschiului cardiac si circulatiei coronariene, hraneste si fortifica celulele nervoase, imbunatateste somnul, tonifica si regleaza activitatea sistemului endocrin, combate constipatia si fenomenele putride din intestine, creste rezerva de glicogen hepatic, amelioreaza functiile celulelor hepatice. Favorizeaza absorbtia calciului si a altor nutrienti, faciliteaza digestia proteinelor si grasimilor.
La sugari faciliteaza acidifierea cazeinei din lapte cu formare de fulgi fini usor de digerat. Stomacul se evacueaza intr-un timp mai scurt, prevenind fermentatiile, balonarile si colicile abdominale. O mare nedreptate s-a facut mierii in urma cu mai multi ani, cand s-a recomandat a nu se da copiilor sub un an, pe motiv ca ar putea produce botulism. Totul a pornit de la un singur caz de botulism la un sugar, cand s-a considerat, fara dovezi clare, ca boala ar fi fost transmisa prin spori de bacili gasiti accidental in miere. Dar foarte multi spori botulinici se gasesc pretutindeni in praf. Copiii merg de-a busilea pe podea, iar sporii adera pe maini ori jucarii, de unde pot fi ingerati. Incomparabil mai multi spori de botulism ingera copiii din praful din casa decat pot fi in miere, stiut find ca mierea distruge germenii bacterieni.
Experimente prospective mai vechi s-au facut pe loturi de persoane dintre care unele consumau drept indulcitor doar zahar iar altele consumau doar miere. Urmarite pe mai multi ani, s-a observat ca acei ce consuma zahar fac diabet in rata obisnuita, dar consumatorii exclusivi de miere nu se imbolnavesc de diabet.
Iar la pacientii cu diabet (in special de tip 2), mierea in cantitati mici pe stomacul gol poate diminua si stabiliza glicemia. Chiar si diabeticii pot consuma 1-2 lingurite de miere pe zi fara riscuri, in special daca mierea este de salcam. Aceasta contine mai multa fructoza decat glucoza si zaharoza; de asemenea mierea de rozmarin si cea de lavanda.
Proprietatile ontioxidante ale mierii sunt dovedite prin numeroase studii de laborator. La fel deosebita ei capacitate antimicrobiana. Nici o bacterie nu poate supravietui in miere.
La Universitatea din Roma Tor Vergata, Prof. Antonella Canini si echipa desfasoara studii asupra capacitatii antitumorale a mierii. Pe culturi celulare de melanom bovin, s-a evidentiat ca in dilutie de 1/40, mierea de salcam exercita in 24 ore de la tratare un efect inhibitor celular de 35-45%.
In Egipt. Prof. Mamdouh Abdulrhman, trateaza de multi ani de zile cu injectii intravenoase cu miere de albine. Se injecteaza cantitati foarte mici, in dilutie cu ser fiziologic sau apa distilata, iar metoda este complet lipsita de riscuri toxice. Rezultatele sunt foarte bune pentru numeroase afectiuni, intre care boli cardio-vasculare, reumatismale, respiratorii, oncologice, diabet zaharat. Datorita efectelor uneori spectaculoase, terapia s-a extins si in alte tari, de exemplu in Germania, unde s-a initiat o tehnica de filtrare si infiolare a solutiei de miere injectabila.
In aplicatie externa, este un remediu de exceptie pentru tratarea ranilor dificile, adanci, anfractuoase, infectate, mai noi sau mai vechi. Poate fi utilizata pentru escare, abcese fistulizate, alte tipuri de plagi cu lipsa de piele sau de tesut subcutanat. Se foloseste miere curata, fluida care se toarna pe intreaga rana incat sa o umple; in cazul fistulelor se introduce cu seringa. Cum actioneaza ? Mai intai, mierea distruge microbii si dizolva resturile necrozate, pe care le fluidizeaza usurind eliminarea lor. Functioneaza ca si o foarfeca chimica, prin enzimele pe care le contine si oxigenul activ eliberat in contact cu tesutul afectat. Marele avantaj este ca mierea fiind fluida si fluidizindu-se mai mult pe rana, poate patrunde pana in cele mai inaccesibile zone ale plagii. Ramane o suprafata curata pe care apar muguri de crestere ai tesutului normal. In continuare stimuleaza cresterea tesutului conjunctiv din profunzime catre suprafata. Un tratament corect facut, conduce la completarea progresiva a lipsei de tesut, pana la umplere. Cand s-a ajuns la nivelul pielii sanatoase din jur, se produce o epitelizare cu cicatrice minima.
Profesorul Bernard Descottes a facut tratamente cu miere timp de peste 20 de ani, in clinica sa de chirurgie din Paris. Astfel a reusit sa rezolve cazuri numeroase ce pareau fara de speranta in chirurgia conventionala.
Mierea este utila si in arsuri. In special la arsurile cu rani deschise, mierea aduce alinare si mari beneficii. Turnata chiar si imediat dupa accident, in strat gros si acoperita bine cu pansament, ea curata leziunile, fereste de microbi, absoarbe caldura si secretiile, reconstruieste din adanc.
Tot o aplicatie externa deosebita este masajul cu miere. 
Este o metoda particulara de masaj, ce utilizeaza cantitati mici de miere in raport cu suprafata tratata si manevre specifice prin care se extrag din corp prin piele numeroase materii toxice. Sunt curatate si stimulate circulatia sanguina si limfatica, glandele sudoripare si sebacee, se flexibilizeaza tesuturile. La finalul sesiunii, realmente se elimina din piele o materie reziduala cu aspect grasos, culoare alba-galbuie (chiar cenusie la fumatori) care contine diverse toxine; cele mai neasteptate detectate in laborator au fost plasticul si metalele grele. Pielea ramane curata si catifelata, iar pacientul se simte bine, relaxat. Masajul se face pe spate cel mai frecvent, pentru detoxifiere si intretinere. Se poate practica insa si pe alte zone ale corpului in functie de problemele de sanatate ale fiecarei persoane.
O aplicatie in cosmetica a masajului cu miere de albine este pentru zonele cu celulita, unde aceasta se reduce, iar pielea devine neteda.
Tot in scop cosmetic, se poate folosi si in aplicatie simpla pe pielea fetei si decolteului, sau oriunde pe corp. Se lasa sa actioneze minim 15-30 de minute apoi se spala cu apa. Daca durata de actiune este mai lunga, efectele vor fi mai placute. Pielea se curata si este bine hranita, se invioreaza si devine catifelata. Prin combinarea mierii cu alte produse apicole si vegetale se pot obtine masti de fata si corp cu efecte mult mai puternice.
Cand este administrata impreuna cu alte remedii, mierea actioneaza ca un caraus pentru acestea catre tinta lor si totodata le amplifica actiunile. In Medicina Traditionala Chineza este asociata Elementului Pamant, acela care le hraneste si le echilibreaza pe toate celelalte. Ayurveda considera mierea drept nutrient Rasayana, care hraneste in profunzime toate tesuturile, revigoreaza, prelungeste viata, pastreaza frumusetea si tineretea.
Dr. Cristina Aosan
Comisia de Apiterapie a Apimondia, membru
Comisia de Medicina Alternativa a Ministerului Sanatatii din Romania, membru
(redactat 08.2010)
